Sighișoara, singura cetate medievală locuită din Europa, te așteaptă să îi descoperi frumusețea, să-i trăiești misterul de sute de ani pastrat între zidurile sale.
Sighișoara respiră şi trăieşte prin mister medieval. Un oraş de o frumuseţe unică, o citadelă vie, cu stradele înguste și și peste 140 case locuite, unele având funcția de a îi adăposti pe turiști. Fiecare pas prin orașul vechi îți dezvăluie noi simbolurile istorice ale cetății.
Meșteșugarii iscusiți au lăsat în urma lor o serie de turnuri, fiecare specific unei anumite bresle. Astăzi, 11 din aceste turnuri pot fi vizitate într-o excursie prin Sighișoara:
Turnul cu Ceas (în germană Stundturm, în traducere „Turnul orelor”) este un monument istoric şi de arhitectură din Sighişoara, cel mai masiv dintre cele nouă turnuri de apărare ale cetăţii Sighişoara, care s-au păstrat până în prezent.
Monumentul are o înălţime de 64 de metri, este situat în partea de sud-est a cetăţii şi este vizibil din orice punct al centrului oraşului. La sfârşitul sec. al XVII-lea a fost prevăzut cu un coronament de factură barocă, similar celui de la Catedrala Sfântul Vitus din Praga. De-a lungul timpului Turnul cu Ceas a devenit edificiul reprezentativ al oraşului.
Acest edificiu a primit la începutul veacului al XVII-lea un orologiu refăcut în anul 1648 de către Johann Kirschel, ce este prevăzut cu statui de lemn de tei, înalte de 0,80 metri ce înfăţişează zeii păgâni ce personifică zilele săptămânii: Diana, Marte, Mercur, Jupiter, Venus, Saturn şi Soarele.
Actualul mecanism al ceasului este mai nou fiind executat la comandă specială în Elveţia de firma Fuchs şi instalat în Turnul cu Ceas la 1 aprilie 1906. În exterior ceasul este dotat cu două cadrane uriase, de 2,40 metri diametru, pe fiecare faţadă a turnului şi figurine instalate în nişe.
Turnul Fierarilor din spatele Bisericii Mănăstirii a fost ridicat în 1631 pe temeliile vechiului Turn al Bărbierilor. Turnul are o decorație aparte, cu consolele, guri de păcura şi goluri de tragere. În trecut etajul superior al Turnului a adăpostit remiza de pompieri.
Este amintit pentru prima dată în documentele vremii în anul 1594. În 1606 turmul îngrijit de breasla cizmarilor a fost parţial distrus, dar a fost reconstruit în 1650. În timpul incendiului din 1676 a fost distrus apoi, în 1681 a fost reclădit în forma actuală.
În faţa turnului a existat şi un bastion de artilerie, care a fost demolat în 1648. Relativ scund el se prezintă ca o prismă hexagonală cu laturi inegale, încununat cu un prelung coif de ţiglă, din masa căreia se desprinde spre interiorul cetăţii un mic turnuleţ de observare, ceea ce-i oferă turnului un pitoresc aparte. Turnul astăzi găzduieşte locală de radio, Radio Son Sighişoara.
Construit în secolul XIV este situat în partea opusă Turnului cu ceas şi străjuieşte a doua poartă de acces în Cetate. Turnul Croitorilor se înfăţişează cu o arhitectură de o nobilă simplitate, cu un puternic acoperiş, de plan dreptunghiular, el este străpuns în faţa inferioară de două ganguri bolţite în cruce, odinioară prevăzute cu porţi în ambele extremităţi. Deasupra porţilor turnul creşte cu încă două etaje prevăzute cu ferestre de tragere. Şi acest turn a fost cuprins de incendiul din 1676 şi din cauza focului a explodat rezerva de pulbere care era depozitată în turn, distrugând nivelele superioare şi un mare număr de arme precum şi rezervele de grâu. Turnul a fost în întregime reconstruit în anul 1679.
Construit în secolul al XV lea, reconstruit în secolul al XVI lea, documentele îl amintesc pentru prima dată abia în anul 1680. Poziţia sa la poalele celei mai abrupte porţiuni ale dealului ce coboară de pe platoul superior spre platoul inferior explică importanţa strategică a acestui post de apărare. Prin forma sa hexagonală a avut câmp de tragere în toate direcţiile.
Este una dintre cele mai ciudate construcţii, puternică din punct de vedere al înfăţişării, ca o fortăreață păstrată în negura timpului. Turnul are o poziție excepțonala, cu o vedere deschisă asupra împrejurimilor. Poziția sa era importantă în trecut pentru apărarea Cetății. Soarta nu i-a fost favorabilă acestui turn, aflat într-o continuă refacere, datorita incendiilor şi cutremurelor prin care a trecut. Bastionul său poară și acum urme de gloanţe din timpul asediului curuţilor, de la 1704-1706. Turnul Cositorarilor este legat de Turnul Tăbăcarilor prin Galeria Arcaşilor din care se apara partea de S-V a Cetăţii.
Este astăzi locuința paznicului cimitirului, dar în trecut apăra colţul de nord-vest al platoului de sus al Cetăţii. Despre Turnul Frânghierilor se poate spune că este contemporan cu primele ziduri ale Cetăţii. Acesta a fost distrus de invazia tătară în 1241 a fost ulterior reconstruit în secolul XVI. Este unul din putinele turnuri neatinse de incendiul din 1676.
Este unul dintre cele mai vechi turnuri ale Cetății Sighișoara, probabil, potrivit arheologilor, parte componentă a primei centuri de fortificaţii. Acestui turn îi fusese alipit în anul 1631 noul Turn al Barbierilor distrus mai târziu, dar ale cărui urme se mai pot vedea și azi pe tencuiala zidurilor învecinate.
Se găseşte în cel mai înalt punct al. Probabil poziției sale privilegiate i se datorează şi nefericitul eveniment al incendierii sale de către un trăsnet. Este primul turn menţionat documentar în anul 1511. Cu referire la acest turn se spune că s-au ţesut cele mai multe legende, rolul său în istoria defensivă a Sighişoarei fiind dintre cele mai importante. Turnul Giuvaergiilor a fost lovit de un traznet în 1809, fiind distrus în incendiu provocat de acest fulger. În 1863 Turnul a fost demolat şi transformat în sală de gimnastică. În 1935 a fost transformat în capelă mortuară.
Monumente impresionante, turnuri cu o arhitectură deosebită au fost distruse de-a lungul timpului: Turnul Lacatusilor în 1894 şi Mănăstirea franciscanilor, pentru a creea spaţiu necesar actualei Biserici romano- catolice. Turnul Dogarilor, unul din cele mai vechi turnuri a fost și el demolat în 1886 pe locul lui fiind ridicat palatul administrativ. Vechiul Turn al Bărbierilor a fost dărâmat din ordinul primarului Martin Eisenburger, în anul 1631 iar pe locul lui a fost construit Turnul Fierarilor.
.jpg)
Dacă vă doriți să petreceți o săptămână în fermecătoarea cetate medievală, atunci vă recomandăm să vizitați și câteva obiective turistice situate în împrejurimile sale:
Într-un sat mic, cu un farmec însă aparte, la 25 km de Sighişoara se află Biserica evanghelică fortificată din Mălâncrav, despre care s-a spus că este un adevărat Voroneţ al bisericilor fortificate. Biserica evanghelică din Mălâncrav, judeţul Sibiu, comuna Laslea, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai vechi.
Istoria ei se leagă de familia de nobili Apafi, fiindcă localitatea a fost atribuită de către regele Ungariei acestei familii nobiliare, amintită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi.
Nava centrală deschide patru arcade către colaterale, cheia de boltă poartă blazonul familiei Apafi înconjurat de inscripţia „Gentile scutum appae” (Scutul familiei Apafi). În secolul XVII sub sacristie a fost construită o criptă pentru mormântul prinţului Mihai Apafi II.
Adevărata „comoară” a bisericii din Mălâncrav este pictura sa murală, cel mai bine păstrat ansamblu de pictură linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea. În cele 53 de scene apar imagini din Vechiul şi Noul Testament. În centrul altarului, donat de Mihai Apafi şi soţia sa Clara, Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfânta Clara se închină Fecioarei cu Pruncul.
Ascuns între dealuri împădurite şi livezi, Biertanul se remarcă prin clădirile impunătoare cu arhitectură urbană ce îi „trădează” importanţa economică de altădată.
Biertanul a fost întemeiat în secolul XIII de coloniştii saşi care au îndrăgit zona pentru solul roditor şi condiţiile viticole foarte bune transformând-o într-o adevărată „Ţară a Vinului”.
Localitatea s-a dezvoltat rapid în Evul Mediu, au apărut breslele, iar Biertanul a devenit un centru agricol şi viticol. Mai mult de atât, în 1572, Biertanul a devenit centrul spiritual al saşilor din Transilvania, deoarece aici s-a stabilit sediul Scaunului Episcopal Evanghelic.
Chiar dacă Biertanul şi-a pierdut aspectul urban de altădată, acesta a câştigat farmecul unei comune pitoreşti cu case vechi tradiţionale săseşti, construite în stil baroc transilvănean, cu ziduri groase, fundaţii din piatră şi decoraţii cu motive viticole. Toate aceste construcţii deosebite, alături de frumoasa cetate fortificată, au determinat includerea Biertanului pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
În anul 1775 lângă Biertan a fost descoperit un donariu ce datează din secolul IV. Realizat din bronz, obiectul conține textul latin EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), (în română Eu, Zenovius am oferit acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos, ceea ce atestă existenţa timpurie în aceste locuri a unei populaţii creştine.
Turistul sosit la Biertan poate vizita: Atelierul vechi de dogărie, Moara furajeră a domnului Moldova Vasile şi Atelierul de tâmplărie al meşterului Irofim Vedislav. În fiecare zi de marți și joi seara, de la ora 18, femeile din Biertan se întâlnesc la șezătoare, întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar şi distractiv, acest frumos obicei românesc fiind păstrat nealterat peste ani.
Peste ani s-au păstrat şi legendele Biertanului, unele dintre acestea cu referire la cele trei tuneluri ce fac legătura între interiorul cetăţii şi exterior. Biertanul are legendele şi frumuseţile lui, merită să le descoperim.
Până nu demult, Saschiz era cunoscut doar ca sat de sași, situat la câțiva kilometri de Sighişoara. Recent, Prinţul Charles al Marii Britaniei şi-a făcut din Saschiz destinaţia preferată, atunci când vine în România.
Locul este de o frumuseţe extraordinară, iar pentru păstrarea acesteia nealterată a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Cetatea ţărănească, Biserica Evanghelică, chiar şi casele oamenilor, adevărate monumente arhitectonice, au o valoare deosebită şi sunt protejate prin lege.
A fost o vreme când Kaissdit, aşa cum se numea pe atunci Saschizul , rivaliza chiar şi cu Sighişoara, considerată „capitala” saşilor din Transilvania.
În anii 1400 Saschizul se lăuda cu mai multe bresle, cele mai vestite fiind ale cizmarilor, olarilor, tâmplarilor şi zugravilor. Şi tot la acea vreme avea deja şcoală, spital şi judecătorie.
Biserica Evanghelică, construită la sfarsitul secolului al XV-lea (între anii 1493-1496) de către coloniştii saşi din localitate, îi adăposteşte şi acum la slujbe pe enoriaşi, chiar dacă de-a lungul timpului a fost ameninţată de incendii şi războaie.
Lângă biserică putem admira Turnul cu Ceas, cu ţiglă smălţuită şi colorată, ridicat după modelul turnului de la Sighişoara. Următorul popas este pe un deal împădurit, la Cetatea Veche, construită pentru apărare în cazul unor invazii.
Unele turnuri ale cetăţii - cel al Şcoalei, Muniţiei, Turnul Voievodal sau al Preotului, sunt încă în picioare. Intactă a rămas şi fântâna din mijloc, adâncă de 65 de metri, despre care se spune că face legătura, printr-un tunel secret, cu centrul comunei.
Saschizul s-a făcut cunoscut şi atrage nu doar datorită monumentelor sale ci şi datorită oamenilor şi îndeletnicirilor acestora.
Gemurile din Saschiz au dus faima localităţii chiar şi peste graniţe, iar cei care vizitează Saschizul pot degusta şi chiar cumpăra acelaşi gem pe care şi prinţul Charles l-a dus acasă în Marea Britanie. Şi mierea şi pâinea de casă din Saschiz sunt renumite iar uriştii care vin în zonă caută imediat produsele tradiţionale.
La câţiva kilometri de Sighişoara sunt localităţi încă „neatinse” de modernitate, cu un farmec rural deosebit. Printre acestea şi Copşa Mare, mai demult Căpuşul Mare, este un sat în partea de nord a judeţului Sibiu, în Podişul Târnavelor. Aparţine de comuna Biertan.
Comună liberă a vechiului Fundus Regius, Copşa Mare stăpânea cele mai întinse şi renumite plantaţii viticole din Ţara Vinului.
Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1283. Pe o pantă în estul satului se află cetatea bisericească.
Prima construcţie religioasă a fost o bazilică gotică cu 3 nave turn, ridicată la începutul secolului al XIV-lea.
Ca în multe alte cazuri, şi bazilica de aici a suferit numeroase transformări de-a lungul vremii datorate situaţiei politice şi economice din Transilvania. Faptul că această comunitate a cunoscut o ascensiune economică destul de rapidă i-a determinat pe locuitorii din Copşa Mare să-şi dorească o biserică la fel de frumoasă ca cea din învecinatul Biertan.
Comunitatea a iniţiat planul de construcţie al bisericii dar acesta a fost sistat după ce Transilvania a intrat sub suzeranitate otomană în urma înfrângerii de la Mohács (1526). Lucrările au fost reluate la începutul secolului al XVIII-lea. Cutremurul din 1802 a avariat considerabil biserica, iar şantierul de renovare a fost reînfiinţat. S-au reconstruit o parte din colateralele desfiinţate în secolul al XVI-lea şi s-a adăugat o tribună pentru orgă în partea de vest.
Astăzi, biserica se prezintă sub forma unui complex arhitectural gotic ce străjuieşte localitatea şi împrejurimile.
Pierdută între dealuri domoale, Copşa Mare reprezintă un loc perfect pentru descoperirea unui patrimoniu arhitectural săsesc bine conservat, laCopşa Mare existând totodată numeroase posibilităţi de practicare a turismului „verde”.
La doar 22 km de Sighişoara, turiştii veniţi pe tărâm transilvănean au parte de un loc cu un farmec deosebit: Valchid, o mică localitate de un pitoresc aparte.
Situată în valea unui mic afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid se spune că apare documentar pentru prima dată într-un incident nu prea onorabil: în 1345, ţăranii din Valchid au fost interogaţi în procesul prădării greavilor saşi din Curciu şi din alte sate aparţinând micilor comune învecinate, Roandola şi Noul Săsesc.
Numele satului apare într-un document datat 21 decembrie 1390, când Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat o indulgenţă bisericii parohiale a Apostolului Andrei din Waldhütten (Valchid), nume care s-ar putea traduce drept Colibele Pădurii.
Biserica Fortificată Evanghelică Valchid este unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă, obiectiv pe care nu ar trebui să-l rataţi dacă vă aflaţi în apropiere.
Nu se cunoaşte cu certitudine anul în care a fost ridicată această biserică dar se presupune că lucrările au fost începute în anul 1390.
Biserica Fortificată Evanghelică Valchid este construită în stil gotic matur şi nu are turn, iar anul 1507, incizat în tencuiala peretelui de sud al corului, sub streaşină, se referă probabil la ridicarea bolţii corului, o boltă semicilindrică cu penetraţii, îmbrăcată într-o reţea romboidală de nervuri din teracotă. Edificiul este îngust, lung şi înconjurat de zece contraforţi, care sprijină pereţii sălii, iar alţi cinci întăresc colţurile absidei pentagonale. Ferestre se mai păstrează numai în frontonul vestic şi în peretele de est al corului, fiecare având câte patru lobi traforaţi. În secolul al XIX-lea a fost construită la vest şi „tribuna băieţilor”, restaurată în 1922.
Terenul din colţul de nord-est al fortificaţiei bisericii a fost loc comun de înhumare, mulţi localnici căzând victime molimelor sau războaielor. Un asemenea masacru poate să se fi întâmplat aici în timpul războiului civil din mai 1605, când trupele voievodului transilvănean Ştefan Bocskay, un adversar al Habsburgilor, au incendiat comunele Valchid, Copşa Mare, Richiş şi Şaroş.
Istorii locale şi frumuseţi deosebite îţi sunt descoperite cu ajutorul oamenilor locului, despre oamenii din Valchid cunoscându-se că sunt buni şi ospitalieri.